Cu şi despre mâţe

Atunci când vine vorba de pisici, e imposibil sã nu mã bufneascã râsul la cât de haioase pot fi ele câteodatã. Şi ştiu cã nu-s chiar iubite de toţi şi cã mulţi preferã câinii în locul lor, dar pisicile au ceva aparte; cu toate cã se gudurã sã le hrãneşti şi apoi îţi întorc coada, sunt momente când efectiv nu ai cum sã nu le îndrãgeşti. O spun din proprie experienţã.

Iatã câteva astfel de momente. Sunt sigurã cã-ţi vor fura mãcar un zâmbet. :)












Later edit: se pare cã mâţele sunt atât de preţioase încât ar putea reprezenta o industrie. Iatã cum pot aduce ele profit pentru nişte money seekers:

Trecutul - cea mai bunã justificare a prezentului

Nu vreau sã filosofez, ci doar sã alãtur douã citate care explicã titlul acestui post.

"You have to go back to the beginning to understand the end." (Grey's Anatomy S08xE07)

şi

"You can't connect the dots looking forward, you can only connect them looking backwards." (Steve Jobs)

Şi pentru cã melodiile iţi trezesc simţurile, iatã ce m-a atins pe mine azi-dimineaţã:

Manifest

“Criza e doar pentru fraieri.” Aşa suna ieri un titlu din cadrul emisiunii 100 min. (Antena 3), emisiune care s-a mulat pe starea mea de spirit actualã şi care pãrea sã fie picãtura ce umple paharul nemulţumirilor româneşti, picãturã într-un ocean, de altfel. Eternele enigme: România se îndreaptã într-o direcţie bunã sau greşitã? Ce sã facem sã îmbunãtãţim România? Cum sã-i facem pe capabilii noştri compatrioţi sã nu mai pãrãseascã ţara? Sunt întrebãri care pot pãrea, la prima vedere, apã de ploaie, dar în momentul în care te loveşti direct de ele şi ajungi sã apreciezi valoarea banului, pãrerea ţi se cam schimbã. Ele nu sunt de ieri, de azi, ele se cumuleazã pe zi ce trece şi ne afundã din ce în ce mai rau în nisipuri mişcãtoare. Fie cã sunt nedreptãţi la care noi suntem pãrtaşi mai mult sau mai puţin direct, fie cã luãm parte la nedreptãţile prin care trec cei apropiaţi nouã, imaginea despre patria-mamã nu se contureazã prea optimist. Cel puţin pentru cei care încã o mai considerã aşa.

Când vine vorba de bani, românul se încordeazã: fie îşi încordeazã muşchii pentru ca picioarele lui sã reziste la o coadã kilometricã pentru o promoţie, fie cã îşi încordeazã nervii ca sã facã faţã zi de zi. Fiecare dintre noi se uitã în buzunar, comparându-şi buzunarul cu a celor din jur, dar în special cu cei ajunşi, prin diferite moduri, pe poziţii superioare. Şi dacã tot facem filosofia buzunarului, pentru cã la asta se cam rezumã activitãţile noastre cotidiene, dihotomia creşterea preţurilor-scãderea salariilor ne cam pune capac. Mulţi se întreabã de ce feţele posomorâte din mijloacele de transport nu se pot compara zâmbetului, amabilitãţii şi relaxãrii oarecum la prima vedere din alte capitale europene. Rãspunsul se aflã, desigur, tot în buzunarele noastre sau, mai cu seamã, într-ale lor.

Sunt convinsã cã nu numai la noi se întâmplã aşa, dar la noi discrepanţele sunt prea mari. Mã tot gândesc cã e posibil ca efectele comunismului sã se vadã abia acum, la cumpãna generaţiei tinere cu cea dezvoltatã pe timpuri ceauşeşti. Goana gãsirii unui avantajos raport calitate-preţ pare sã ne consume mai mult decât credem pentru cã ne gândim la viitor, la viitorul pe care noi înşine ni-l creãm sau pe care alţii vor sã-şi punã amprenta.

Undeva, mai sus, ceva scârţâie. Şi asta e o "noutate" de vreo 20 de ani încoace. Am vrut democraţie, dar se pare cã unii dintre noi au înţeles-o greşit. Democraţia nu e arta de a te îmbogãţi peste noapte. Am vrut libertate şi ni s-a dat, dar nu şi buzunarelor noastre. Pentru majoritatea dintre noi ele sunt încã încãtuşate, dar nu şi pentru cei de la putere care nu ascultã aud decât nemulţumirile noastre.

Dacã “banii n-aduc fericirea”, atunci de ce sunt românii aşa încruntaţi? Şi cât de ironici sunt ei atunci când spun “România, te iubesc”? S-a ajuns într-un punct în care puţini sunt cei care se mai regãsesc în valorile ţãrii şi cei care o fac, cred eu, o fac destul de greu şi într-un mod superficial. Minusurile par a anihila orice plus, secerând orice avânt câtuşi de mic pe care îl ai în aceastã ţarã.

Tot mai multe lucruri au fost, sunt şi vor fi de spus despre subiectul ãsta care pare inepuizabil. Dar pentru cã postul ãsta nu s-a vrut atât de amplu, mã opresc prin a mã întreba: oare este posibil sã fii şi realist şi optimist în acelaşi timp sau cele douã noţiuni n-au ce cãuta alãturate într-un context românesc?

Later edit: Am observat acum cã postarea asta se leagã într-o mare mãsurã de cea anterioarã. Aş putea spune, totuşi, cã este o laturã mai întunecatã a ei, dar perspectivele se mai schimbã în cinci luni. Corelativ ei, un sfat, sau mai bine zis, un auto-sfat, s-ar contura cam aşa: sã ne pãstrãm speranţa şi chiar dacã ea moare ultima, sã încercãm s-o resuscitãm!

Premiile Academiei Caţavencu 2010

Nu vom intra în politici, dar vom demonstra încă o dată principiul cum că "se întâmplă şi la case mai mari". Şi pentru că suntem doar spectatori ai jocului de pe scena publică, nu ne ramâne decât să râdem la hazul făcut de necazul celor aflaţi în şi la putere; smile with face, smile with mind and even smile in liver! :)

Categoria “Din puţul gândirii”:

1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): „Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas.“

2. Iulian Fota (consilier preziden­ţial): „Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc.“

3. Victor Ponta (preşedinte PSD): „Vă rog să oprim acest război care nu se va opri.“

Câştigător

4. Traian Băsescu (preşedintele României): „Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă.”

Categoria “Gândire cu premeditare”

1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): “Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit.”

2. Cristian Preda (europarlamentar): „Sunt conştient că blog-ul meu e mai important decât mine.“

3. Dan Şova (senator PSD): „Opoziţia se caracterizează prin aceea că sunt mai puţini.“

Câştigător

4. Miron Mitrea (senator PSD): „Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atât de proşti, încât pierdeau şi ce furau.“

Categoria “Meandrele concretului”

1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): „Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarâm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior.“

2. Mugur Isărescu (guvernator BNR): „Ne trebuie o ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste, când avem atâtea variabile, incertitudini, se mai introduce o taxă sau nu, chiar dacă nu se introduce, se discută înverşunat asupra consecinţelor unei eventuale introduceri, toate acestea bineînţeles că dezancorează anticipaţiile inflaţioniste şi acesta este un mare pericol.“

Câştigător

3. Verestoy Attila (senator UDMR): “Suntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim”.

Categoria “Lectura nu ştie carte”

1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): „Azi citeşti, mâine citeşti, poimâine citeşti… te apucă pandaliile!“

2. Gigi Becali (europarlamentar): „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii.“

Câştigător

3. Traian Băsescu (preşedintele României): „Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă.“

Categoria “Cu ce iubim femeile?”

1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): „Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sunt este ca, dacă faci, soţia să nu simtă.“

2. Răzvan Theodorescu (academician): “Femeia e bună conducătoare de creştinism.”

3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): „Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei.“

Câstigător

4. Gigi Becali (europarlamentar): “Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!”

Categoria Emil Bobu

1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): „Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter.“

2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): „Primul om care a ajuns pe Lună a fost un câine.”

3. Emil Boc (prim-ministru): „Deocamdată, suntem unde ne aflăm.“

Câştigător

4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): „Furăciunile sunt de asemenea natură încât au depăşit orice limită.“

Monden

Categoria “Epoca mondenă şi contemporană”

Nicolae Mitea (fotbalist blond): „Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi.“ (ProMotor, 24 aprilie)

Andreea Tivadar (fotomodel): „Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon.“ (Antena 1, 29 iulie)

Emmy (cântăreaţă pe bani): „Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decât sex oral şi atât. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva.” (Cancan, 1 mai)

Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: „M-am bucurat să fiu alături de un suflet atât de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atât de mult cât a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el.” (OK!, 23 aprilie 2010)

Liviu Vârciu (fost manelist): „Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întâmplat să fiu manelist.“ (Pro TV, 21 mai)

Câştigătoare

Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize, surprize): „Nu sunt însărcinată, sunt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine.“ (Antena 1, 27 iunie)

Premii speciale

Un premiu de pioşenie Poliţiei Române fiindcă, în postul Crăciunului a renunţat la Tobă şi Şoric

1. Crin Antonescu

I se acorda premiul “Greu de găsit”
Pentru că, dintre credinţele politice, nu i-au plăcut nici politeismul, nici monoteismul, ci doar absenteismul.

Motivaţia juriului:

Din pat, direct, cum s-a trezit,
El la Senat se suie.
Era pe cînd nu l-am zărit,
Azi îl vedem și nu e.

2. Victor Ponta
Copil-pilotului Victor Ponta care conduce cea mai puternica maşina de vot din Opoziţie i se acordă premiul Daciana Duster.
Motivaţia juriului: pentru că a ratat curba de sacrificiu din raliul Iaşilor şi s-a dat de trei ori peste cap, ca să se transforme în cea mai de viitor Bunicuţă a PSD.

3. Elena Udrea
I se acorda premiul “Roberta Anastase”, pentru numărarea corectă a turiştilor de pe Litoral.

4. La categoria “Dictatorul anului în România“… premiul nu se acordă.

5. La categoria “Cel mai bun premier al anului” … nici aici premiul nu se acorda, deşi a fost disputat de Emil Boc III, Emil Boc IV şi Emil Boc V.

6. Premiul “Unicul Lider al Opoziției”, se acordă ex-aequo, în ordine alfabetică lui, Crin Antonescu și Victor Ponta.

7. La categoria “Capitalism cu faţă umana şi puţină burtă” i se acordă lui Dinu Patriciu premiul “Kazahstan şi Bran”, pentru colecţia un miliard nouă sute de milioane care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui mogul.

8. Neagu Djuvara i se acorda premiul “Tinereţe fără bătrîneţe” pentru că a dovedit că tinerii valoroşi care pleacă din ţară se mai şi întorc.

Sursa: Caţavencu.ro

The song beneath the song

Iepuraşul îşi făcea lucrarea de licenţă şi tare mai era minunată toată pădurea. Curioasă, vulpea apare în zonă şi îl întreabă:
-Ce faci, iepuraşule, despre ce scrii tu acolo?

-Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraş.

-Hahahaha! Păi cum o să mănânce un amărât de iepuraş o vulpe??? Poate invers!

-Cercetare ştiinţifică, vulpeo! Dacă nu crezi, te aştept diseară la vizuină!

Dimineaţă, pădurea era uimită de mirare: în faţa vizuinei, pielea vulpii era întinsă la uscat. Curios, lupul apare şi el la iepuraş şi îl întreabă:
-Despre ce scrii tu acolo, iepuraşule?
-Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licenţă. Studiez cum e mâncat lupul de către iepuraş.
-Hahahaha! Cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare ca mine?
-Asta e cercetare ştiinţifică serioasă, lupule! Dacă nu crezi, ne vedem diseară la viziună!

Dimineaţă, stupoare mare în toată pădurea: pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii.

Nemairezistând, ursul o apucă şi el spre iepuraş şi îl întreabă:
-Despre ce mai scrii tu acolo, iepuraşule?
-Sunt deja la etapa în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraş.
-Hahahahahahaha, hohohohoho!!! Ce tot spui acolo, pricăjitule? Cum o să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
-Nu crezi?! Aceasta este o cercetare ştiinţifică, nu e o glumă! Vino diseară la vizuină şi ai să te convingi!
În dimineaţa următoare, toată pădurea era şocată: pielea ursului, cu bucăţele de carne sfâşiată pe ea, era întinsă la uscat lângă cea a lupului şi cea a vulpii.

După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră unde văzuseră cu ochii, iepuraşul iese din vizuină, de gât cu leul, care îi spune râzând:
-Ai văzut, iepuraşule? Ce îţi spuneam eu? Tema nu contează, contează îndrumătorul de proiect!

...pentru că se potriveşte prea bine cu statutul nostru universitar din acest an şi pentru că se aplică deseori: scopul scuză mijloacele dar, uneori, contează mult mai mult culisele produsului finit.