Dor de ducă

Dacă ar fi să te urci acum într-un tren, ce destinaţie ai alege?

Diacritice?!

Cam acum o săptămână, am ajuns, din click în click, pe site-ul de mai jos datorită captivantului banner online:

Întrucât ne-am dorit să slăbim înainte de sărbători, ne dorim să slăbim şi după sărbători şi dacă se poate şi între sărbători, adică înainte de alte sărbători.
Şi cu toate astea, ni se cam face foame şi mâncăm nişte diacritice. Dar nu prea multe, doar aşa una de poftă, să nu ne vadă nimeni.
Dar cine n-a spus că şi copywriterii sunt oameni?! Au voie să li se facă şi lor foame, doar că uneori sunt lihniţi chiar în timpul serviciului.

Personal, nu dau în cap nimănui dacă văd un text fără diacritice, un întreg text fără diacritice. Spun doar că un text ca cel de pe acest banner dă impresia de neglijenţă, de lucru făcut în grabă. La fel ca orice fel de greşeală gramaticală din oricare alt text. Şi poate dacă altele sunt scuzabile ţinând seama de context, aici vorbim de publicitate în a cărei natură stă menirea de a convinge.

Dar până la urmă, bannerul şi-a văzut interesul într-o formă minimală, căci m-a făcut să-l accesez şi să intru pe site. Şi poate, cine ştie, dacă aş fi murit de poftă după nişte diacritice, mi-aş fi comandat vreun produs de la ei, în speranţa că poate voi slăbi şi eu printre sărbători. :)

The annoying Orange ♥

De câteva zile nu mă mai satur de portocala asta. Pur şi simplu îmi înveseleşte clipa!
Dar ATENŢIE: conţine foooarte multă vitamină C! :)








Aici găsiţi mai multe episoade; apare câte unul pe săptămână.

(Mulţumiri lui Tavi pentru această "delicatesă" ^_^)

Examene cu sau fără fir

E antepenultima noapte din sesiunea asta, care sesiune pot spune că a fost cea mai dureroasă din viaţa de student de până acum.
Ore altădată dormite liniştit şi seri altădată petrecute fără nicio grijă în compania prietenilor şi a gustului amărui al berii, au fost acum înlocuite de cursuri la semiotici şi politologii care par interminabile. Singurele lucruri oarecum înviorătoare au rămas cana de ciocolată caldă şi Milka mea cu caramel care mă aşteaptă calme pe birou să le cer ajutorul.
Şi cu toate astea, în fiecare dimineaţă mă trezesc şi aştept ceva care să-mi ducă gândul de la mirifica sesiune, dar se pare că nici mail-ul nu mai e în stare s-o facă:

Şi oricât de tentant ar fi (cei care-mi cunosc antecedentele liceale ştiu :D) parcă nu-ţi vine să mai faci asta când examenul e oral şi tehnologia nesigură (şi deh, considerente morale, desigur :D). Dar e totuşi frustrant să te trezeşeşti cu astfel de mail-uri aproape zilnic şi să arunci un ochi pe birou observând cu stupoare că eşti înconjurat de un morman de cărţi care mai că te îngroapă.

Însă, momentan, ne mulţumim cu puţin şi încercăm să rezistăm înarmându-ne cu răbdare şi abţinându-ne de la a îmbrăţişa gândul că "lasa mă, că-l dau în toamnă".

Acestea fiind spuse, să ne întoarcem agale spre politologiile noastre!

Succese, succesuri şi succeşi tuturor! :))

Schilaufen

Cine a zis că pentru anumite sporturi de iarnă trebuie să ajungi la munte?
Asta era cândva, demult, când oamenilor încă le era frică de poliţia rutieră care patrulează nocturn cu vreo 30 km/h.

Citisem zilele trecute un articol de presă cotidiană legat de "aventura" unora de a se da cu schiurile pe străzile Capitalei şi, amintindu-mi azi de el, am căutat filmuleţul concludent:



Păcat, însă, că un echipaj de poliţie rutieră le-a stricat jocul şi oamenii s-au ales cu o amendă de 5 milioane fiecare. Deci, se pare că e mai economic totuşi să dai o fugă până la munte pentru a-ţi satisface pofta de adrenalină. Pentru că, având propriul echipament, o zi la munte pentru schi te-ar duce cam la 2 milioane (60 ron benzina dus-întors + 70 ron transport teleshi/telescaun + 50 ron ceva mâncare şi un vin fiert).

Dar pentru moment, se pare că bucureştenii sunt inventivi şi găsesc soluţii inedite.
Şi că tot ninge de rupe afară, ce alegem: schi citadin sau montan? :)