Premiile Academiei Caţavencu 2010

Nu vom intra în politici, dar vom demonstra încă o dată principiul cum că "se întâmplă şi la case mai mari". Şi pentru că suntem doar spectatori ai jocului de pe scena publică, nu ne ramâne decât să râdem la hazul făcut de necazul celor aflaţi în şi la putere; smile with face, smile with mind and even smile in liver! :)

Categoria “Din puţul gândirii”:

1. Sebastian Vlădescu (ministrul Finanţelor): „Există o viziune foarte clară a acestui guvern. Viziunea spune aşa: România este în impas.“

2. Iulian Fota (consilier preziden­ţial): „Puteţi să vă faceţi cruce, deşi nu cred că-i chiar un lucru creştinesc.“

3. Victor Ponta (preşedinte PSD): „Vă rog să oprim acest război care nu se va opri.“

Câştigător

4. Traian Băsescu (preşedintele României): „Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă.”

Categoria “Gândire cu premeditare”

1. Adriana Săftoiu (deputat PNL): “Domnul Băsescu a consolidat ceea ce, de fapt, nu s-a construit.”

2. Cristian Preda (europarlamentar): „Sunt conştient că blog-ul meu e mai important decât mine.“

3. Dan Şova (senator PSD): „Opoziţia se caracterizează prin aceea că sunt mai puţini.“

Câştigător

4. Miron Mitrea (senator PSD): „Eu am cunoscut mulţi hoţi săraci care erau atât de proşti, încât pierdeau şi ce furau.“

Categoria “Meandrele concretului”

1. Sorin Oprescu (primar general al Capitalei): „Deci am chemat toţi profesorii din ţara profesorilor, de la construcţii, am luat şi analiza bitumului. Concluzia este una singură: apa care zace pe caldarâm, pentru că gurile de canal erau înfundate cu gheaţă, deci nu mai erau decelate, apa care vine dinăuntru pe străzile nerefăcute niciodată, de la ţevi, penetrează asfaltul şi superior şi inferior.“

2. Mugur Isărescu (guvernator BNR): „Ne trebuie o ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste, când avem atâtea variabile, incertitudini, se mai introduce o taxă sau nu, chiar dacă nu se introduce, se discută înverşunat asupra consecinţelor unei eventuale introduceri, toate acestea bineînţeles că dezancorează anticipaţiile inflaţioniste şi acesta este un mare pericol.“

Câştigător

3. Verestoy Attila (senator UDMR): “Suntem cu toţii adepţii unei modernizări a României şi a unei progres pe care o slujim”.

Categoria “Lectura nu ştie carte”

1. Dumitru Dragomir (preşedintele LPF): „Azi citeşti, mâine citeşti, poimâine citeşti… te apucă pandaliile!“

2. Gigi Becali (europarlamentar): „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii.“

Câştigător

3. Traian Băsescu (preşedintele României): „Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă.“

Categoria “Cu ce iubim femeile?”

1. Marian Vanghelie (primarul sectorului 5): „Calitatea unui soţ ideal şi a unui om care mă ştiţi dumneavoastră cum sunt este ca, dacă faci, soţia să nu simtă.“

2. Răzvan Theodorescu (academician): “Femeia e bună conducătoare de creştinism.”

3. Ion Iliescu (preşedinte de onoare al PSD): „Este iarăşi pericolul să nu mai avem femei.“

Câstigător

4. Gigi Becali (europarlamentar): “Eu i-am cerut să mă împreunez cu nevasta mea, nu să fac sex cu nevasta mea, că eu nu fac sex cu nevasta mea!”

Categoria Emil Bobu

1. Norica Nicolai (vicepreşedinte PNL): „Liberalii au şi ei deficitul lor de lipsă de caracter.“

2. Marius Marinescu (vicepreşedinte PRM): „Primul om care a ajuns pe Lună a fost un câine.”

3. Emil Boc (prim-ministru): „Deocamdată, suntem unde ne aflăm.“

Câştigător

4. Marian Vaghelie (primarul sectorului 5): „Furăciunile sunt de asemenea natură încât au depăşit orice limită.“

Monden

Categoria “Epoca mondenă şi contemporană”

Nicolae Mitea (fotbalist blond): „Maşina care mi-am luat-o, m-am sfătuit cu mine însuţi.“ (ProMotor, 24 aprilie)

Andreea Tivadar (fotomodel): „Nu, nu fac niciodată topless, pentru că soarele nu e bun pentru mameleon.“ (Antena 1, 29 iulie)

Emmy (cântăreaţă pe bani): „Noi doi nu ne-am culcat. Nu ştiu cum e la pat. Jur! Eram dezbrăcaţi şi stăteam unul peste altul, dar nu am făcut nimic altceva decât sex oral şi atât. Sexul oral nu e chiar sex, e altceva.” (Cancan, 1 mai)

Maria Dinulescu (actriţă), despre Poponeţ: „M-am bucurat să fiu alături de un suflet atât de frumos, care m-a inspirat să fiu mai bună. Îi mulţumesc pentru că mi-a oferit dragostea lui, atât de mult cât a putut el, şi-mi pare rău că nu am reuşit să fiu mai puternică pentru el.” (OK!, 23 aprilie 2010)

Liviu Vârciu (fost manelist): „Eu de fapt am vrut să fiu rocker, mie rock-ul mi-a plăcut toată viaţa, dar na, s-a întâmplat să fiu manelist.“ (Pro TV, 21 mai)

Câştigătoare

Rose-Marie (fostă dansatoare la Surprize, surprize): „Nu sunt însărcinată, sunt puţin balonată. Dar nu ştiu cu cine.“ (Antena 1, 27 iunie)

Premii speciale

Un premiu de pioşenie Poliţiei Române fiindcă, în postul Crăciunului a renunţat la Tobă şi Şoric

1. Crin Antonescu

I se acorda premiul “Greu de găsit”
Pentru că, dintre credinţele politice, nu i-au plăcut nici politeismul, nici monoteismul, ci doar absenteismul.

Motivaţia juriului:

Din pat, direct, cum s-a trezit,
El la Senat se suie.
Era pe cînd nu l-am zărit,
Azi îl vedem și nu e.

2. Victor Ponta
Copil-pilotului Victor Ponta care conduce cea mai puternica maşina de vot din Opoziţie i se acordă premiul Daciana Duster.
Motivaţia juriului: pentru că a ratat curba de sacrificiu din raliul Iaşilor şi s-a dat de trei ori peste cap, ca să se transforme în cea mai de viitor Bunicuţă a PSD.

3. Elena Udrea
I se acorda premiul “Roberta Anastase”, pentru numărarea corectă a turiştilor de pe Litoral.

4. La categoria “Dictatorul anului în România“… premiul nu se acordă.

5. La categoria “Cel mai bun premier al anului” … nici aici premiul nu se acorda, deşi a fost disputat de Emil Boc III, Emil Boc IV şi Emil Boc V.

6. Premiul “Unicul Lider al Opoziției”, se acordă ex-aequo, în ordine alfabetică lui, Crin Antonescu și Victor Ponta.

7. La categoria “Capitalism cu faţă umana şi puţină burtă” i se acordă lui Dinu Patriciu premiul “Kazahstan şi Bran”, pentru colecţia un miliard nouă sute de milioane care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui mogul.

8. Neagu Djuvara i se acorda premiul “Tinereţe fără bătrîneţe” pentru că a dovedit că tinerii valoroşi care pleacă din ţară se mai şi întorc.

Sursa: Caţavencu.ro

The song beneath the song

Iepuraşul îşi făcea lucrarea de licenţă şi tare mai era minunată toată pădurea. Curioasă, vulpea apare în zonă şi îl întreabă:
-Ce faci, iepuraşule, despre ce scrii tu acolo?

-Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraş.

-Hahahaha! Păi cum o să mănânce un amărât de iepuraş o vulpe??? Poate invers!

-Cercetare ştiinţifică, vulpeo! Dacă nu crezi, te aştept diseară la vizuină!

Dimineaţă, pădurea era uimită de mirare: în faţa vizuinei, pielea vulpii era întinsă la uscat. Curios, lupul apare şi el la iepuraş şi îl întreabă:
-Despre ce scrii tu acolo, iepuraşule?
-Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licenţă. Studiez cum e mâncat lupul de către iepuraş.
-Hahahaha! Cum o să mănânce un amărât ca tine un lup mare ca mine?
-Asta e cercetare ştiinţifică serioasă, lupule! Dacă nu crezi, ne vedem diseară la viziună!

Dimineaţă, stupoare mare în toată pădurea: pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii.

Nemairezistând, ursul o apucă şi el spre iepuraş şi îl întreabă:
-Despre ce mai scrii tu acolo, iepuraşule?
-Sunt deja la etapa în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraş.
-Hahahahahahaha, hohohohoho!!! Ce tot spui acolo, pricăjitule? Cum o să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
-Nu crezi?! Aceasta este o cercetare ştiinţifică, nu e o glumă! Vino diseară la vizuină şi ai să te convingi!
În dimineaţa următoare, toată pădurea era şocată: pielea ursului, cu bucăţele de carne sfâşiată pe ea, era întinsă la uscat lângă cea a lupului şi cea a vulpii.

După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră unde văzuseră cu ochii, iepuraşul iese din vizuină, de gât cu leul, care îi spune râzând:
-Ai văzut, iepuraşule? Ce îţi spuneam eu? Tema nu contează, contează îndrumătorul de proiect!

...pentru că se potriveşte prea bine cu statutul nostru universitar din acest an şi pentru că se aplică deseori: scopul scuză mijloacele dar, uneori, contează mult mai mult culisele produsului finit.

Încă un gând:

What should you do when your mind tells you NO but your heart says YES?

Ironiile sorţii

...şi anume chestiile alea care te lasă puţin mai mască decât eşti deja:

-să fie o zi ploioasă de aprilie şi în căşti să se audă "It's a briiight June afternoon let's play in the paaark..";
-să ai 1001 lucruri de făcut, dar să stai şi să nu faci nimic;
-să ai 3 brichete la tine şi totusi să-ţi aprinzi ţigara cu un chibrit;
-să fii atât de nervos încât să pleci dornic de eliberare şi pe drum, în tramvai, să dai de un aurolac cântăreţ, de o babă care-şi revendică locul şi de unul care te întreabă de oră.. şi când cobori să te bufnească râsul de toată situaţia;
-să mori de foame şi să nu mai ai în portofel decât 3 lei, să vezi o prajitură superbă la 3.5 lei şi să.. nu poţi plăti cu cardul;
-să joci un Whist pe N.V., să licitezi 0 şi să constaţi cu stupoare că ai avut “norocul” să-ţi pice nu mai mult de patru aşi;

-să spui "te iubesc" de 1 aprilie;
-să te gândeşti la atât de multe lucruri încât să te gândeşti ce ai face dacă cineva ţi-ar auzi gândurile;
-să îţi doreşti să pleci oriunde, dar când eşti la munte să vrei la mare şi când eşti la mare să vrei la munte;
-să te tot plimbi cu umbrela în geantă şi când te prinde într-o zi o ditamai ploaia, să o fi lăsat acasă;
-să ajungi să te obişnuieşti aşa de tare cu un lucru încât să-ţi cauţi ceasul vreo 15 minute prin casă după care să realizezi că-l aveai la mână de vreo două ore;
-să fii atât de obosit încât să nu poţi să adormi;
-să te enerveze atât de rău o melodie încât să ajungi s-o fredonezi;
-să fi avut o zi groaznică în care să te fi prins ploaia, să nu-ţi fi mers nicio brichetă, să fi rămas fără bani când ţi-era foamea mai dragă, să fii atât de nervos încât să te enerveze toată lumea din jurul tău şi să ajungi în sfârşit seara acasă, să-ţi citeşti mail-ul şi toate mail-urile primite să se termine cu "O zi bună!";
-să îţi dea Mihai Eminescu add pe Facebook :))
-să îţi vină să spui atât de multe lucruri încât să nu mai ai chef să scrii pe blog.

Şi pentru că nu ar fi mers altceva mai bine la postul ăsta...

Branduri²

Deci, trebuie să vedeţi asta! Neapărat!
"Logorama" se numeşte şi a fost proiectat de curând în cadrul festivalului internaţional de film NexT 2010. Simpaticul film, cu o vârstă de abia un anişor, se mândreşte deja cu vreo zece premii în palmares, dintre care un auriu Oscar pentru "Cel mai bun scurt-metraj de animaţie".

Oh, baby, baby, it's a brand (new) world...

Cupa Mondială FIFA 2010

Ştiţi sentimentul ăla mareţ de competiţie? E chestia aia care îţi dă fiori pe şira spinării şi te ambiţionează. Te ambiţionează să urmăreşti un meci până la sfârşit, darămite să joci... Şi nu mă refer doar la vreun joc sportiv, ci poate la orice meci pe care trebuie să-l câştigăm în viaţă, zi de zi sau chiar ceas de ceas. Dar fie că ne implicăm activ în joc sau ne mulţumim doar cu privitul, cu toţii urmărim un singur lucru: victoria.

Joi, 8 aprilie, la Sala Palatului victoria a plutit în aer. Trofeul Cupei Mondiale Fifa 2010 a poposit şi la noi, în Bucureşti, iar vizitatorii s-au putut bucura de câteva aplicaţii fotbalistice, atât virtuale, cât şi reale, de un scurt-metraj 3D, de o Cola la 0,5 şi de o minunată poză cu strălucitul şi strălucitorul trofeu. Iată dovada:

De reţinut: expresia mea facială, din imensă bucurie de a mă poza cu trofeul, s-a transformat în indignare la auzul vorbelor "Don'şoară, n-ai voie să atingi sticla!" - dar prea târziu, ha!
[sau, cu alte cuvinte: am ieşit naşpa în poză, frate! :)]

Fiind la ediţia a XIX-a, Campionatul Mondial de Fotbal se va desfăşura anul acesta pe 10 dintre cele mai importante stadioane ale Africii de Sud, în perioada 11 iunie-11 iulie. 11 se pare că va fi cifra magică, în mare parte datorită mingii oficiale: este a 11-a minge făcută de producătorul german de echipamente sportive pentru Campionatul Mondial de Fotbal, are 11 culori câte una pentru fiecare jucător de pe teren şi sunt 11 limbi oficiale în Africa de Sud.

Dar astea nu vor fi singurele premiere din campionat; 25 de meciuri din cele 64 vor putea fi urmărite în format 3D graţie gigantului Sony. Din păcate, nu şi la noi. Dacă doriţi să priviţi fotbalul cu alţi ochi, luaţi-vă un bilet spre Berlin, Londra, Mexic, Paris, Rio De Janeiro, Roma sau Sydney, singurele locaţii unde meciurile se vor difuza live în acest format.

Iată şi imnul ediţiei:

Aduce puţin a Coca-Cola, nu? But it really opens happiness! :)

Cum să te distrezi cu o supă cu găluşte

Simplu!
Puneţi într-o paranteză grişul şi banalele legume, nu astea sunt ingredientele principale. Tot ce trebuie să faci e să te înarmezi cu o bună dispoziţie, cu chef de dans şi cu melodia asta:



Pentru că trebuie să adaugi puţintel suflet în tot ceea ce faci, dar gătitul îţi va solicita ceva mai mult din acest "condiment". Şi rezultatul se va vedea.
Voilà!

Iar acum să o paştem cu toţii fericiţi! :)

Up to the limits

...dar şi mai bine o spune Debora Cahn, scenaristă pentru Grey's Anatomy, în episodul 17 al sezonului 6:

We push ourselves. It doesn't matter how much we achieve; if you're a climber, there's always another mountain!

They take pictures of mountain clibers at the top of the mountain. They're smiling... ecstatic... triumphant. They don't take pictures along the way,'cause who wants to remember the rest of it?!

We push ourselves because we have to, not because we like it.

The relentless climb, the pain and anguish of taking it to the next level - nobody takes pictures of that, nobody wants to remember! We just want to remember the view from the top, the breathtaking moment at the edge of the world. That's what keeps up climbing. And it's worth the pain. That's the crazy part, it's worth anything!

Credit foto: Jowad Timol

Dacă te-ai privi în oglindă doar o dată la doi ani, te-ai mai recunoaşte?

Hey, Apple®!

Din ciclul "The Annoying Orange" de aici:



Puţin viral, puţin malign... dar destul de sugestiv şi amuzant! ^_^

O altă filă cu gânduri

..şi te plimbi pe străzi, încet şi singur, şi în minte îţi apar diverse imagini, iar în suflet, diverse sentimente. Şi parcă oamenii se dizolvă în jurul tău, maşinile nu-şi mai aud claxoanele, iar clădirile îşi estompează cenuşiul apăsător. Şi în întergul amalgam, te distingi doar tu. Tu-cu problemele şi gândurile tale, tu-cu visele şi speranţele tale, tu-singur şi liber de oricine şi de orice. Tu-care plângi şi râzi, tu-care asculţi liniştea nopţii, dar uneori îţi vine să urlii de dor, tu-care iubeşti.
Şi trecutul îşi face foarte bine auzit ecoul, iar pe măsură ce înaintezi cu gândul spre el, te prinde, te ţine de mână şi pare a nu-ţi mai da drumul. Sau poate tu eşti cel care se agaţă de el. Şi, uitându-te în urmă, îţi place ceea ce vezi. În proporţie de minim 70%. Zâmbeşti, desigur, focalizând anumite chipuri, pe care ţi le-ai dori totuşi în prezentul tău. Pentru că oamenii întruchipează, până la urmă, cea mai importantă dualitate: cu ei şi pentru ei te bucuri, împreună cu ei şi din cauza lor suferi, pentru ei şi împreună cu ei îţi faci speranţe, împreună cu ei şi din cauza lor verşi mii şi mii de lacrimi.
Ei nu vor ştii, poate, niciodată că ai simţit asta în plimbarea ta citadină, în mixul tău de gânduri şi sentimente, în această discuţie purtată cu tine însuţi care, însă, se va sfârşi aici.
..şi iţi ridici atunci privirea şi toare revin la normal: trecătorii roiesc în jurul tău, maşinile îşi fac auzite claxoanele, iar cenuşiul clădirilor reapare.

Surâzi şi măreşti pasul pentru că deja ai întârziat.

Notă: a se citi această postare cu melodia de mai sus pe fundal. Eu aşa am scris-o. :)

Virale

Ieri m-am lovit de marketingul viral, de publicitatea virală şi de social media.
Azi am găsit clipul ăsta:



Şi tot azi, la ora 17.00 la TNB - galeriile ArtExpo, are loc conferinţa Digital & Viral din cadrul AdRev 5, eveniment organizat de ADVICE Students.

Audiţie & vizionare plăcută!

Dor de ducă

Dacă ar fi să te urci acum într-un tren, ce destinaţie ai alege?

Diacritice?!

Cam acum o săptămână, am ajuns, din click în click, pe site-ul de mai jos datorită captivantului banner online:

Întrucât ne-am dorit să slăbim înainte de sărbători, ne dorim să slăbim şi după sărbători şi dacă se poate şi între sărbători, adică înainte de alte sărbători.
Şi cu toate astea, ni se cam face foame şi mâncăm nişte diacritice. Dar nu prea multe, doar aşa una de poftă, să nu ne vadă nimeni.
Dar cine n-a spus că şi copywriterii sunt oameni?! Au voie să li se facă şi lor foame, doar că uneori sunt lihniţi chiar în timpul serviciului.

Personal, nu dau în cap nimănui dacă văd un text fără diacritice, un întreg text fără diacritice. Spun doar că un text ca cel de pe acest banner dă impresia de neglijenţă, de lucru făcut în grabă. La fel ca orice fel de greşeală gramaticală din oricare alt text. Şi poate dacă altele sunt scuzabile ţinând seama de context, aici vorbim de publicitate în a cărei natură stă menirea de a convinge.

Dar până la urmă, bannerul şi-a văzut interesul într-o formă minimală, căci m-a făcut să-l accesez şi să intru pe site. Şi poate, cine ştie, dacă aş fi murit de poftă după nişte diacritice, mi-aş fi comandat vreun produs de la ei, în speranţa că poate voi slăbi şi eu printre sărbători. :)

The annoying Orange ♥

De câteva zile nu mă mai satur de portocala asta. Pur şi simplu îmi înveseleşte clipa!
Dar ATENŢIE: conţine foooarte multă vitamină C! :)








Aici găsiţi mai multe episoade; apare câte unul pe săptămână.

(Mulţumiri lui Tavi pentru această "delicatesă" ^_^)

Examene cu sau fără fir

E antepenultima noapte din sesiunea asta, care sesiune pot spune că a fost cea mai dureroasă din viaţa de student de până acum.
Ore altădată dormite liniştit şi seri altădată petrecute fără nicio grijă în compania prietenilor şi a gustului amărui al berii, au fost acum înlocuite de cursuri la semiotici şi politologii care par interminabile. Singurele lucruri oarecum înviorătoare au rămas cana de ciocolată caldă şi Milka mea cu caramel care mă aşteaptă calme pe birou să le cer ajutorul.
Şi cu toate astea, în fiecare dimineaţă mă trezesc şi aştept ceva care să-mi ducă gândul de la mirifica sesiune, dar se pare că nici mail-ul nu mai e în stare s-o facă:

Şi oricât de tentant ar fi (cei care-mi cunosc antecedentele liceale ştiu :D) parcă nu-ţi vine să mai faci asta când examenul e oral şi tehnologia nesigură (şi deh, considerente morale, desigur :D). Dar e totuşi frustrant să te trezeşeşti cu astfel de mail-uri aproape zilnic şi să arunci un ochi pe birou observând cu stupoare că eşti înconjurat de un morman de cărţi care mai că te îngroapă.

Însă, momentan, ne mulţumim cu puţin şi încercăm să rezistăm înarmându-ne cu răbdare şi abţinându-ne de la a îmbrăţişa gândul că "lasa mă, că-l dau în toamnă".

Acestea fiind spuse, să ne întoarcem agale spre politologiile noastre!

Succese, succesuri şi succeşi tuturor! :))

Schilaufen

Cine a zis că pentru anumite sporturi de iarnă trebuie să ajungi la munte?
Asta era cândva, demult, când oamenilor încă le era frică de poliţia rutieră care patrulează nocturn cu vreo 30 km/h.

Citisem zilele trecute un articol de presă cotidiană legat de "aventura" unora de a se da cu schiurile pe străzile Capitalei şi, amintindu-mi azi de el, am căutat filmuleţul concludent:



Păcat, însă, că un echipaj de poliţie rutieră le-a stricat jocul şi oamenii s-au ales cu o amendă de 5 milioane fiecare. Deci, se pare că e mai economic totuşi să dai o fugă până la munte pentru a-ţi satisface pofta de adrenalină. Pentru că, având propriul echipament, o zi la munte pentru schi te-ar duce cam la 2 milioane (60 ron benzina dus-întors + 70 ron transport teleshi/telescaun + 50 ron ceva mâncare şi un vin fiert).

Dar pentru moment, se pare că bucureştenii sunt inventivi şi găsesc soluţii inedite.
Şi că tot ninge de rupe afară, ce alegem: schi citadin sau montan? :)

Ratb-ul nostru cel de toate zilele

Carduri, carduri si iar carduri!
V-ati plictisit de ele?
Stati asa ca asta nu-i decat inceputul!

Caci cum toate vestile "bune" se dau la inceput de an, baietii de la RATB au anuntat ca un alt card e pe cale sa intre in vietile noastre (ma rog, in vietile muritorilor de rand care nu-si permit benzina cu minutul sau carora metroul nu le mai ajunge la destinatie). Este vorba, de fapt, de scoaterea din uz a biletelor de hartie RATB si de inlocuirea lor cu un card cu 2 calatorii.
Bine ar fi fost ca doar asta sa fie marea schimbare, dar, ei bine, schimbarea atrage dupa sine alta schimbare si asta se resimte, bineinteles, in buzunarele noastre. Asadar, pretul va fi si el upgradat, odata cu introducerea simpaticului card, cu 1,6 lei si astfel, o sa ajungem ca pentru 2 calatorii amarate sa platim un euro(!) (1,3 lei/calatorie x 2 + 1,6 lei = 4,2 lei) Si cum le e cam foame de bani baietilor, s-au gandit ei sa-l faca de "unica folosinta" in asa fel incat sa mai stoarca ceva dupa urma fiecarei "plimbari" in trasportul bucurestean de suprafata.
Daaar, exista o explicatie: „biletele de hartie nu pot fi inregistrate in sistem, adica nu se stie pe ce rute se folosesc, la ce ore. Or, unul dintre obiectivele noastre e sa adaptam necesarul de autovehicule la necesarul de transport”, zise el, Mihai Vlădărău, purtator de cuvant al Regiei. (Sursa: realitatea.net)
Deci, tot spre binele nostru este. Desigur!

Inca mai aveati dubii daca transportul nostru in comun este cel mai scump din tara? Ei bine, hai ca acum i-am batut si la asta!

Chiar daca...

Tocmai ce-am auzit, in treacat printr-un pasaj mioritic, un "cover" dupa piesa asta chilieneasca cantat de un folkist amator infrigurat.
...si mi-am adus aminte cat de mult mi-a placut clipul:

Post de an nou

Printre drumuri si reinstalari de Windows-uri n-am mai apucat sa scriu si eu un post de sfarsit de an, asa ca voi scrie unul de inceput, incercand sa trag linie sub cele petrecute in anul poaspat incheiat si sa concretizez putin profilul lor per total.

Asadar, 2009-ele a fost pentru mine un an bun, poate chiar una dintre cele mai bune perioade de pana acum. A fost un an al realizarilor si implinirilor; a fost un an al schimbarii. Da, schimbarea pot spune ca ar fi tag-ul principal al anului care tocmai a trecut. (Definitely, change has come to America!)
Am facut putina ordine in viata mea: am schimbat asternuturi de prea mult timp uitate prin ganduri, am dat cu aspiratorul printre chestiunile care ma nemultumeau si am sters praful de pe CV-ul meu. Intr-adevar, cateva locuri de munca si ceva banuti au flirtat cu mine ca intr-un final primul job si primul salariu sa imi faca cu ochiul de-a binelea. Si nu ma pot plange deloc, a fost chiar interesant si interactiv, invatand lucruri noi numai bune de pus in dosarul experientei de viata.

A fost un an al provocarilor la care eu am raspuns afirmativ si le-am urmat cursul, ghidandu-ma, in mare, dupa instincte. Si nu regret nicio clipa, ba chiar sunt mandra de mine pentru ca am realizat mai tot ce mi-am propus intr-un timp relativ scurt.
Caci asta a fost cea mai de pret realizare: eu am fost cea care s-a schimbat, intarindu-si personalitatea, increderea in sine si imunizandu-se in fata neplacerilor. Si cu asta cred eu ca se poate face fata intr-o mare masura si anumitor probleme care s-ar putea intrezari si in minunatul 2010 proaspat scos din cuptor.

Dar sa speram, bineinteles, ca nu va fi cazul si ca noul an ne va aduce si mai multe impliniri spirituale si materiale de care sa ne bucuram de acum inainte. Si ca tot am auzit sintagma asta de mult prea multe ori in ultima vreme, o mai spun si eu o data:

La Multi Ani! :)