Schilaufen

Cine a zis că pentru anumite sporturi de iarnă trebuie să ajungi la munte?
Asta era cândva, demult, când oamenilor încă le era frică de poliţia rutieră care patrulează nocturn cu vreo 30 km/h.

Citisem zilele trecute un articol de presă cotidiană legat de "aventura" unora de a se da cu schiurile pe străzile Capitalei şi, amintindu-mi azi de el, am căutat filmuleţul concludent:



Păcat, însă, că un echipaj de poliţie rutieră le-a stricat jocul şi oamenii s-au ales cu o amendă de 5 milioane fiecare. Deci, se pare că e mai economic totuşi să dai o fugă până la munte pentru a-ţi satisface pofta de adrenalină. Pentru că, având propriul echipament, o zi la munte pentru schi te-ar duce cam la 2 milioane (60 ron benzina dus-întors + 70 ron transport teleshi/telescaun + 50 ron ceva mâncare şi un vin fiert).

Dar pentru moment, se pare că bucureştenii sunt inventivi şi găsesc soluţii inedite.
Şi că tot ninge de rupe afară, ce alegem: schi citadin sau montan? :)

Ratb-ul nostru cel de toate zilele

Carduri, carduri si iar carduri!
V-ati plictisit de ele?
Stati asa ca asta nu-i decat inceputul!

Caci cum toate vestile "bune" se dau la inceput de an, baietii de la RATB au anuntat ca un alt card e pe cale sa intre in vietile noastre (ma rog, in vietile muritorilor de rand care nu-si permit benzina cu minutul sau carora metroul nu le mai ajunge la destinatie). Este vorba, de fapt, de scoaterea din uz a biletelor de hartie RATB si de inlocuirea lor cu un card cu 2 calatorii.
Bine ar fi fost ca doar asta sa fie marea schimbare, dar, ei bine, schimbarea atrage dupa sine alta schimbare si asta se resimte, bineinteles, in buzunarele noastre. Asadar, pretul va fi si el upgradat, odata cu introducerea simpaticului card, cu 1,6 lei si astfel, o sa ajungem ca pentru 2 calatorii amarate sa platim un euro(!) (1,3 lei/calatorie x 2 + 1,6 lei = 4,2 lei) Si cum le e cam foame de bani baietilor, s-au gandit ei sa-l faca de "unica folosinta" in asa fel incat sa mai stoarca ceva dupa urma fiecarei "plimbari" in trasportul bucurestean de suprafata.
Daaar, exista o explicatie: „biletele de hartie nu pot fi inregistrate in sistem, adica nu se stie pe ce rute se folosesc, la ce ore. Or, unul dintre obiectivele noastre e sa adaptam necesarul de autovehicule la necesarul de transport”, zise el, Mihai Vlădărău, purtator de cuvant al Regiei. (Sursa: realitatea.net)
Deci, tot spre binele nostru este. Desigur!

Inca mai aveati dubii daca transportul nostru in comun este cel mai scump din tara? Ei bine, hai ca acum i-am batut si la asta!

Chiar daca...

Tocmai ce-am auzit, in treacat printr-un pasaj mioritic, un "cover" dupa piesa asta chilieneasca cantat de un folkist amator infrigurat.
...si mi-am adus aminte cat de mult mi-a placut clipul:

Post de an nou

Printre drumuri si reinstalari de Windows-uri n-am mai apucat sa scriu si eu un post de sfarsit de an, asa ca voi scrie unul de inceput, incercand sa trag linie sub cele petrecute in anul poaspat incheiat si sa concretizez putin profilul lor per total.

Asadar, 2009-ele a fost pentru mine un an bun, poate chiar una dintre cele mai bune perioade de pana acum. A fost un an al realizarilor si implinirilor; a fost un an al schimbarii. Da, schimbarea pot spune ca ar fi tag-ul principal al anului care tocmai a trecut. (Definitely, change has come to America!)
Am facut putina ordine in viata mea: am schimbat asternuturi de prea mult timp uitate prin ganduri, am dat cu aspiratorul printre chestiunile care ma nemultumeau si am sters praful de pe CV-ul meu. Intr-adevar, cateva locuri de munca si ceva banuti au flirtat cu mine ca intr-un final primul job si primul salariu sa imi faca cu ochiul de-a binelea. Si nu ma pot plange deloc, a fost chiar interesant si interactiv, invatand lucruri noi numai bune de pus in dosarul experientei de viata.

A fost un an al provocarilor la care eu am raspuns afirmativ si le-am urmat cursul, ghidandu-ma, in mare, dupa instincte. Si nu regret nicio clipa, ba chiar sunt mandra de mine pentru ca am realizat mai tot ce mi-am propus intr-un timp relativ scurt.
Caci asta a fost cea mai de pret realizare: eu am fost cea care s-a schimbat, intarindu-si personalitatea, increderea in sine si imunizandu-se in fata neplacerilor. Si cu asta cred eu ca se poate face fata intr-o mare masura si anumitor probleme care s-ar putea intrezari si in minunatul 2010 proaspat scos din cuptor.

Dar sa speram, bineinteles, ca nu va fi cazul si ca noul an ne va aduce si mai multe impliniri spirituale si materiale de care sa ne bucuram de acum inainte. Si ca tot am auzit sintagma asta de mult prea multe ori in ultima vreme, o mai spun si eu o data:

La Multi Ani! :)

Coffeelicious!

Cafeaua e partenerul ideal al unui inceput de zi linistit.
Dimineata, in fata computerului, citindu-ti mail-ul sau verificandu-ti conturile virtuale, la munca, storcandu-ti creierul sa produca ceva inteligent inca de la orele diminetii sau la facultate, in vreo pauza matinala, cafeaua este un punct de referinta. Sorbim din ea cate-o gura de fiecare data cand suntem in asteptarea unei idei sau cand gandurile noastre se amesteca si vrem sa le linistim putin. Sau pur si simplu ne place gustul ei, amar, usor indulcit, ori imblanzit putin cu lapte.
Acest tabiet este surasul de dimineata, startul unei zile banale, a uneia pline de succes sau din contra, a uneia dezamagitoare. Pentru ca nu stii nicioadata ce iti aduc orele care or sa vie, te refugiezi un pic in ceasca ta si vrei sa te bucuri cateva momente de calmul dintaintea furtunii.

In dimineata asta, cafeaua mea are alt gust: de vacanta si de Craciun. E o cafea molcoma, mult mai linistita fata de alte dimineti, in ritmuri de Queen - A Winter Tale si cu o raza de soare timida care incearca sa topeasca un petic de zapada de pe pervazul geamului.

Dar ca in fiecare dimineata, cana mea tine sa imi aminteasca ca nu intotdeauna cafeaua e baza:


...pentru ca prietenii stiu ei ce stiu si iti daruiesc obiecte.. personalizate. :))